Despre cum am fost violată! sau Ce inseamnă sa ai o zi proastă!

De foarte multe ori am citit povești cutremurătoare despre tinere agresate sexual. Fie ca erau fete pe care tații lor vitregi le foloseau ca back-up plan pentru mamele aflate intr-o permanenta stare de ebrietate…fie ca erau fete pe care iubiții lor cei „minunați” le foloseau ca distractie pentru intreaga lor gasca de brute, fie ca erau fete care sufereau pentru bani, toate erau marcate pe viata si actiunea in sine lăsa in sufletul lor răni adânci, pentru eternitate!

Niciodata nu am crezut ca intr-o zi voi fi una din aceste fete! Dupa cum bine stim, violul este acea actiune in care esti obligat/ă sa suporți ceva impotriva voinței tale. Violul este cunoscut sub trei forme:

  1. VIOLUL VERBAL:este cea mai simpla formă, in care cineva iti adresează cuvinte obscene si pe care tu esti fortat sa le auzi si care iți fac urechile sa sângereze pentru ceva timp.
  2. SEMI-VIOLUL: este o forma aparent inofensivă, in care cineva te poate atinge intr-un mod neadecvat, mai mult sau mai putin intentionat, dar care iti face stomacul sa se strangă si picioarele sa iți tremure.
  3. VIOLUL Sexual: reprezinta violul insoțit de raportul sexual si este cea mai severa forma a agresiunii de acest gen.
 
Ziua de astazi pentru mine a fost una care ar putea fi numita „Duminica 13”, dupa celebrul film horror „Vineri 13”. A inceput rău, a continuat si mai rău si a atins apogeul negativ undeva pe la ora 19:00. Am avut recent cateva probleme usoare la job care, pe mine m-au afectat mai mult decat ar fi trebuit. Cu oboseala acumulata si cu micile probleme despre care ziceam, m-am transformat lent intr-o SCORPIE pornita pe cearta, fapt care mi-a agravat, nu doar ziua, ci si starea.
Dupa  6 ore de agonie, petrecute la munca, am ajuns in sfarsit acasa si am tot incercat sa imi revin si sa ma calmez! Nu am reusit… asa ca am facut singurul lucru care ma calmeaza si ma scoate din aceste stări urate…Am plecat sa ma plimb! Cea mai sigura metoda prin care eu ma controlez este sa ma plimb, doar EU cu MINE si atat si sa IMI vorbesc!
Metoda aceasta am invatat-o de un bun prieten si am relizat in timp ca merge. Ca pentru a-mi vindeca ranile sufletesti imi trebuie timp sa le identific. Am mers pe strada mea preferata, o strada simpla, cu case mari, cu ciripit de păsări, fara masini si, cel mai important, FĂRĂ OAMENI! Unii ar  spune ca este scenariul perfect pentru ca un act de agresiune sa se petreaca si ca eu „mi-am cautat-o cu lumânarea”! Nimic mai fals! 🙂
Ceea ce m-a frapat pe mine a fost faptul ca lucrul acesta teribil s-a petrecut pe o strada din apropierea unui parc, in plina lumină si in mijlocul oamenilor!  😐 Mergeam liniștită si total afundată in gândurile mele, fiind ocupată să mă cert pentru firea mea dificilă si pentru tona de orgoliul pe care o posed. Deodata am văzut un tip foarte înalt trecând strada. Atât imi amintesc: ca era inalt si ca avea plete blonde! Nicidecum nu imi amintesc fața lui.
Avea un mers hotărât si mi-a fost imposibil sa nu observ ca se tot apropia de mine. Aflându-mă la marginea trotuarului , nu aveam cum sa il ocolesc, desi am incercat. Foarte hotărât, individul si-a pus mana stangă pe sânul meu stâng, in trecere, moment in care i-am tras un cot in mână si am reusit sa ii dau mâna la o parte. Am fost in stare de șoc cel putin vre-o 3 minute, timp in care am continuat sa merg, nevenindu-mi sa cred ce tocmai mi se intamplase!
Gandindu-ma retrospectiv, sunt linistita ca, pentru prima oară, nu am reacționat in nici un fel. Doar am mers, fara sa indrăznesc sa ma uit inapoi. In mod normal ar fi inceput sa ii arunc diverse vorbele care de care mai deocheate, sa țip la el si sa ii spun in feluri in care nimeni nu i-a mai spus vreodata, lucru care doar ar fi agravat situația! Dar acum… am mers pur si simplu, rugându-mă din tot sufletul ca individul sa nu ma urmeze.
Am mers o bucată bună de timp pana sa îndrăznesc sa ma uit in spate, sa văd daca nu cumva el este acolo. Mi-a fost teamă! Mi-a fost teamă si am simțit un dezgust profund, care s-a transformat intr-un plâns hohotitor de umilința si neputință, plâns pe care l-au oprit doar două țigări, gândul ca putea sa fie si mai rau de atât si mulțumirea ca am scăpat teafără.
 
Sunt de foarte putin timp in Bucuresti! Am avut ocazia sa vad aproape de toate: prostituate aflate la colt de strada, in tratative cu clientii lor, oameni care merg pe strada si se cearta cu mașinile care au avut tupeul sa iși ia o intreagă strada in timp ce lor le rămâne doar trotuarul, soferi aflați in stare de ebrietate, la volan, care intra cu mașina in stâlpii de protectie aflati pe marginea străzii, care se dau jos sa vada paguba mașinii lor si care mai apoi se urcă liniștiti si pleacă mai departe cu recunoștința eternă față de Divinitate si de bara lor de protecție. De toate! Toate aste mi se păreau strigătoare la cer, una mai strigătoare decât cealalta, dar intâmplarea de azi le-a depășit cu mult si este inegalabilă.
 
Pe scurt: „TRAIESC IN BUCURESTI SI ASTA IMI OCUPA TOT TIMPUL! ORICINE STIE BUCURESTIUL : NU AI CUM SA-L IUBESTI, NU AI CUM SA-L URASTI! ”   (*_*)
sigpic18060_5
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s