Despre dezamagire

Imagine

Se întâmplă des sa fim dezamăgiți/înșelați de persoane de la care așteptam doar lucruri frumoase.

Se întâmplă chiar mai des sa fim luați prin surprindere de gesturi/ vorbe și mai apoi sa primim explicații vagi de genul:  Nu a fost chiar asa!  Exagerezi!”… Eu am o singura întrebare: Cu ce tupeu poate cineva sa decidă când exagerăm și când nu??? Cine este cel mai în măsură sa decidă dacă  ceva, este sau nu, trăit PREA intens? Fiecare om are limita sa de fericire sau suferință. Limitele sunt al naibii de variate de la persoana la persoana . A spune cuiva ca exagerează este ea însăși o acțiune exagerată.

Conform DEX : DEZAMĂGÍRE ~i f. 1) v. A DEZAMĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi

O întrebare: Oamenii, așa ca mine, care nu trăiesc înconjurați de iluzii, ce pierd sau ce simt în acel moment?

Un răspuns: Ei nu pierd nimic. Simt doar o suferința intensă. Cad cât pot ei de jos, pentru ca mai apoi să se ridice, pentru a fi în picioare când o altă dezamăgire lovește din nou.

Dezamăgirea este, așadar, un fapt cert care ne urmează pretutindeni în viață, indiferent de prudența de care tindem sa dăm dovadă.Este o greșeală să ne petrecem timpul încercând sa găsim metode de a evita dezamăgirea. Ea face parte din noi și are rolul de a ne maturiza și de a ne face mai puternici!

Anunțuri

Un gând despre “Despre dezamagire

  1. Zic eu, un om care nu trebuie să suporte un lanţ foarte lung al dezamăgirilor este cel care a învăţat să nu aibă aşteptări de la ceilalţi. După aceasta, mai există o singură treaptă de trecut. Trebuie să înveţi să nu ai aşteptări de la propria persoană, asta până când ajungi să-ţi cunoşti, cu adevărat, limitele/ capacităţile proprii.

    Dar aceasta este o măsură drastică. Poate fi sau nu poate fi calea corectă, de aceea cel mai bine este să trăieşti din prisma experienţelor acumulate. Nu trebuie uitat că fericirea, tristeţea, dezamăgirea, încrederea, iluzia, realitatea, toate îşi au locul în cursul natural al vieţii. Să încerci să ai parte doar de una dintre ele este cea mai mare greşeală, pentru că soarta nu ascultă de voinţa ta, ci de voinţa timpului. La un moment dat, toate se vor echilibra. Atunci vei privi înapoi şi îţi vei da seama că ce s-a întâmplat a fost cu un scop, apoi vei privi înainte şi scopul va fi acolo, gata-împlinit. Dar eu sunt obosit şi debitez, cel mai probabil, fără sens. Alege tu, după cum crezi că e de cuviinţă, ceva din ce am zis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s