Nesimtirea cucereste omenirea

Probabil stiti cu totii melodia Andei Adam, in care striga cu disperare, rugand pe cineva sa opreasca planeta pentru ca vrea sa coboare. Daca nu o stiti, o gasiti aici .

Ei bine, asa ma simt eu in acest moment. Am senzatia ca omenirea de duce dracu pe zi ce trece. Ca in loc sa devenim din ce in ce mai umani, ne transformam in niste animale veritabile. Ca uitam ce sunt alea valori si ce e etica, dar in schimb, invatam ce inseamna nesimtirea.

Inainte ca cei care ma cunosc sa zica ca am doar un alt atac rautacios la adresa semenilor mei, am sa va povestesc ce m-a determinat sa ajung la aceasta concluzie.

Era o zi frumoasa, acum cateva saptamani, zi in care avusesem un examen. Dupa, am decis sa ma plimb cu prietena mea Bianca, si asa am mers si am mancat o inghetata la Mac-ul de pe langa Universitate, dupa care a trebuit sa ne intoarcem la statia de metrou de langa Universitate. Proasta idee, cea mai proasta!. Inghetata a fost delicioasa, dar momentul pe care ni l-am ales, ziua in care am decis sa o mancam a coincis cu ziua in care un mosulica lipsit de orice rusine a decis ca nu se mai poate abtine si si-a facut nevoile (bineinteles ca alea mari, ce?! credeati ca am eu asa pur si simplu ceva cu omul… nuuu, trebuiau sa fie mari ca sa ma apuce scarba), exact in intersectia dintre KFC si Universitate, aia mare unde se afla si un hotel pompos. Cadrul propice, ce sa mai!

Am zis, hai, treaca-mearga! Se mai intampla! Vazusem atatea faze pe net. Am inteles si ca omul ala nu avea casa, dar totusi… Cand a ramas Bucurestiul fara locuri pustii si ascunse de vazul lumii?

Ca sa imi reimprospateze memoria si sa imi justifice dispretul pe care il simt cateodata fata de oameni, soarta mi-a scos in cale un alt specimen. Chiar in aceasta seara, cand ma intorceam ca o floricica de la munca, dupa o zi obositoare, dar totusi frumoasa, pe strada mea, exact in fata unui magazin alimentar, inchis, ce-i drept, o doamna de etnie roma (trebuia sa imi amintesc si de ce nu suport eu oamenii „bronzati” 😀 ), isi facea nevoile pe strada. Mi-a venit sa vomit.

Asadar, unde am ajuns, oameni (ne)buni? Cand a incetat rusinea sa se mai manifeste? Chiar nu mai stie nimeni ce inseamna sa fii pudic? Nu se mai gandesc, oare, oamenii la ce cred alti oameni despre ei? Am ramas eu singura preocupata de ce imagine imi creez in fata lumii? Legat de asta, sunt sfatuita deseori sa fiu mai indiferenta legat de ce ar putea crede oamenii despre mine, dar nu pot.

Pana la urma relatiile interumane nu pe asta se bazeaza? Din cate cunosc eu, o relatie evolueaza in functie de lucrurile pe care un om le afla despre tine. O persoana afla lucruri despre tine in felul urmator:
1. Lucruri pe care le stii si le arati si altora. Cum ar fi: nume, prenume, pasiuni, activitati, etc.
2. Lucruri pe care nu le stii, dar altii le afla. Acesta informatii reies din ticuri si alte obiceiuri, gesturi, idei pe care nu le constientizezi, dar pe care ceilalti le vad.
3. Lucruri pe care le stii dar pe care nu vrei ca ceilalti sa le afle. Lucruri ascunse. Personal, consider ca aceste lucruri sunt cele mai profunde si conteaza cel mai mult. Este vorba aici de: slabiciuni, dorinte ascunse, lucruri care ii fac pe oameni sa te evite/invidieze/urasca.

Pentru a supravietui in societate, sunt de parere ca, trebuie sa pastram cat mai multe din lucrurile ascunse, doar pentru noi. Sa nu urmati exemplul meu si sa „dati tot din casa”, sperand ca cineva va va admira curajul de a fi voi insuti si de a fi sinceri! Nu! Nu! Doar in filme se intampla asta! In realitate, oamenii care spun exact ce gandesc sunt vazuti ca niste paria. Nimeni nu va aprecia vreodata sinceritatea, decat atunci cand „a fi sincer” inseamna „a spune ce vrea celalalt sa auda”.

In timp ce scriu asta, am recitit acest articol si mi-am dat seama de ceva. Asa cum eu vad gresit ca oamenii sa isi faca nevoile pe strada, asa si societatea, si mai ales oamenii care ma inconjoara, vad gresit faptul ca eu spun ce gandesc, exact atunci cand gandesc acele lucruri.
Oamenii se simt lezati de pareri/fapte care nu sunt in conformitate cu ceea ce ei doresc iar secretul oricarei relatii intre doi oameni (de prietenie, de iubire sau de colegialitate) este sa fii superficial. Sa te limitezi la ” Ce bine iti sta parul azi!” sau la ” Esti bine? Vai dar ce ma bucur! Si eu sunt la fel.”

Cu toate ca vei avea parte de conversatii care ti se vor parea seci si lipsite de sens, macar vei avea parte de conversatii. Oamenii directi sunt mai mereu singuri. Si avem aici doua categorii: sunt aceia care raman ei, chiar daca societatea ii contesta, si care nu au niciun prieten, sau sunt cei care au prieteni, care se prefac a fi asa cum societatea le cere, dar care tot se simt singuri pentru ca nu e nimeni care sa le impartaseasca viziunile despre viata si care sa le permita sa fie ei insusi.

Cu alte cuvinte, ” Stop! Stop! Opriti planetaaaa… Vreau sa coboooor! Na, na, na ” .

sigpic18060_5

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s