Sfarsitul de an cere incheieri

Chiar daca este sfarsit de an, nu simt nevoia sa marchez acest lucru intr-un fel. Nu simt nevoia sa las Facebook-ul sa imi faca sumarul de an (Year in Review), nu simt nevoia sa fac eu o lista cu lucrurile pe care le-am facut si nici macar nu mai simt nevoia sa fac o lista cu lucrurile pe care la voi face in 2015. Am sa explic pe rand si de ce, dar am sa spun si ce simt nevoia sa fac neaparat inainte de a trece in noul an.

Winter is here! #snow #winter #snowing #nature #zapada

A post shared by Adriana Şandru (@adriana.sandru) on

 

De ce mi se pare inutil ‘Year in Review’ de la Facebook

Majoritatea prietenilor mei virtuali au permis Facebook-ului sa le faca sumarul de an (o denumire mai buna nu am gasit), lucru care initial mi s-a parut interesant si m-a facut curioasa sa vad ce sumar al anului 2014 am eu. Dupa ce am vazut vreo 10 poze care nu reuseau sa redea cu adevarat frumusetea anului avut, am zis ca nu e cazul sa ma alatur turmei si sa fac si eu prostia aia.

Mi se pare o inutilitate din doua motive: 1. nu este relevant, cel putin nu pentru mine. Eu cand am momente in care ma simt bine, nu stau sa postez pe Facebook. Nici poze, nici statusuri, nici check-inuri. Nimic. Rar dau check-in si nici atunci nu stiu sigur de ce o fac; 2. poate fi modificat, astfel incat poti adauga text si poze dupa bunul plac. Deci, nu are nicio treaba cu interactiunea pe Facebook in anul respectiv sau cu realitatea. Cred ca doar daca ti-ai planuit minutios activitatea pe Facebook poate sa iasa ceva misto din sumarul ala. Altfel iese un haos, cum a iesit al meu.

#snowing #snow #winter #white #Black&White

A post shared by Adriana Şandru (@adriana.sandru) on

 

De ce nu ma laud cu ce am facut in 2014

De obicei, in perioada asta, tot mai multi incep sa ridice in slavi anul ce e pe terminate. Si nu, nu ma intereseaza neaparat ce fac altii. Poate au motive sa o faca. Eu nu simt sa o fac pentru ca nu am de ce. Sunt atatea lucruri pe care nu am apucat sa le fac sau nu am putut, incat nu stiu ce sa zic despre 2014. In plus, am atatea planuri pentru 2015, incat 2014 isi pierde treptat din farmec.

Mentionez doar ca 2014 m-a ajutat ceva mai mult sa ma descopar. Sa aflu cateva lucruri noi despre mine, unele foarte bune, altele ingrozitoare. Sa ma aflu in situatii care m-au facut nespus de fericita, dar si in situatii deosebit de rusinoase. Ca mai toti anii mei, 2014 a fost un an al contrastelor. Nici nu are cum sa fie altfel, atunci cand esti bipolar. 😀

 

De ce nu fac publice (inca) lucrurile pe care vreau sa le fac in 2015

Cam de prin noiembrie, asa cum am mai scris si pe Facebook, ma gandesc intens la ce vreau sa fac cu viata mea. Poate ca fiind ultimul in an de facultate, cu licenta care ma striga pe nume in noptile in care nu pot adormi, ma face sa intrun in panica si sa vreau sa fac ceva (rapid) cu viata mea. Poate ca am intalnit prea multi oameni care au reusit sa faca lucruri demne de admirat si asta pune presiune pe mine, pentru ca si eu imi doresc sa fac lucruri remarcabile.

Habar nu am. Si nici nu imi permit sa imi planific prea tare anul 2015 pentru ca e sfarsit de facultate, am de pregatit licenta, ma asteapta examene grele si… in sfarsit examenul pentru permisul auto, in toamna lui 2015, dupa admiterea la master. Cand sa mai planific si altceva? As vrea sa de ziua mea sa lansez blogul, care e deja in constructie, dar nu promit nimic. Daca nu voi avea timp sa ma ocup cum trebuie de el, pana nu mi se va parea aproape perfect (pentru mine si pentru cum vreau eu sa ma reprezinte), nu-l lansez. 😀

 

Ce simt nevoia sa fac neaparat inainte de a trece in noul an

Simt nevoia sa iert.

Sa ma iert intai de toate pe mine, pentru ca daca nu ma iert eu, nu ma iarta nimeni. Si pentru ca sunt un simplu om, cuprins de vicii si slab in unele situatii. Dar ma iert, sterg cu buretele situatiile care nu mi-au facut cinste, retrag cuvintele grele pe care le-am aruncat (ca de obicei) fara voia mea unor persoane care nu meritau si imi mai dau cateva sanse pe drumul asta pe care am pornit deja, chiar daca reusesc tot mai des sa esuez sau sa imi perd increderea in mine.

Si ii iert si pe toti aceia care au intrat in viata mea cu bocancii plini de noroi, au lasat putina mizerie si apoi au plecat. Si pe cei care m-au descurajat sa fac lucruri si care au fost rai fara motiv. Si pe aia care nu au stiut sa mai dea niciun semn de viata, dar m-au sunat sa imi ceara favoruri. Ii iert si pe cei care m-au facut sa le acord un dram de incredere si care au profitat de ocazie sa imi dovedeasca ca am gresit facand asta. Pe toti! 🙂

Pentru 2015 imi propun sa fiu mai rationala, sa renunt la aerele de boema si sa ma concentrez pe lucrurile care cer concentrarea mea in momentul ala. Imi propun sa nu ma mai grabesc, sa fac lucrurile pe rand si sa dorm noptile. Am pierdut destule in 2015. 🙂

La multi ani si un an nou plin de bucurii tuturor! :-*

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Sfarsitul de an cere incheieri

    • Multumesc frumos! :* Sper sa fie asa! Succes si tie cu licenta si un an nou cat mai usor (avem nevoie de asta anul asta :))) ). Petrecere frumoasa diseara si trebuie neaparat sa facem cumva si sa ne vedem mai des! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s