murighiol timi slicaru

Bunătatea și dezamăgirea fac casă bună împreună!

Ieri a fost una din zilele în care mi-am luat o ditamai palma metaforică peste față, în sensul că mi-a propus să fiu teribil de bună cu un om și el a reușit să mă dezamăgească (fără să vrea sau să știe neapărat) teribil de tare. Când ești bun cu oamenii, aceștia te vor dezamăgi cu siguranță și cu cât ești mai bun, cu atât dezamăgirea ta va fi mai mare. Pe de o parte, dezamăgirea vine pentru că tu începi să ai așteptări, iar pe partea cealaltă, dezamăgirea vine pentru că și celălalt învață să aibă așteptări de la tine.

Eu am o fantezie (am mai multe, dar azi vorbesc doar despre una dintre ele): să trăiesc într-o lume lipsită de complicații, o lume în care toți oamenii să spună doar ce gândesc și să facă doar ce vor, fără să se gândească la consecințe. Cumva, în lumea asta fantezistă, totul ar fi simplu pentru că s-ar intersecta doar oamenii care ar avea o chimie și care, cu toată libertatea lor, ar reuși să se completeze. Am testat puțin lumea asta și am ajuns la concluzia că nu poate fi reală. Nu există simplitate când vine vorba de oameni, indiferent de cât de mult s-ar completa ei.

Dezamăgirea vine pentru că tu începi să ai așteptări

Când ești bun (că alt termen mai potrivit nici nu găsesc acum), se naște în tine dorința ca și cel cu care ești bun să fie bun cu tine la rândul lui. E atât de abstractă bunătatea asta (ce e bun pentru mine, nu înseamnă neapărat bun și pentru tine), încât mi-e teamă că nu o să mă fac pe deplin înțeleasă. Și nu doar dorința asta se naște. Se mai naște și dorința ca lucrurile să se întâmple exact așa cum vrei tu, pentru că ai senzația că tu ai grijă ca pentru celălalt fix așa să stea lucrurile. Pe scurt, începi să ai așteptări (asta nu o poți controla) și ești dezamăgit pentru că, evident, nu toate așteptările tale vor fi împlinite când și cum dorești tu.

Dezamăgirea vine pentru că celălalt învață să aibă așteptări de la tine

Când ești bun (și ești doar bun mereu, nu faci figuri, ești înțelegător, empatic și simpatic), celălalt va percepe asta ca o stare sigură și permanentă și va începe să creadă că indiferent de acțiunile/vorbele lui, tu vei rămâne fix la fel cum ai fost și până atunci. Că nimic nu se va schimba, pentru că, nu-i așa, tu ești bun și așa vei fi mereu. Relaxarea celuilalt în ceea ce te privește te va afecta mai devreme sau mai târziu, dar de obicei, mai devreme decât te-ai aștepta.

Singura soluție pe care am găsit-o pentru ca bunătatea să nu mai facă așa o casă bună cu dezamăgirea este deja folosita strategie „una caldă, una rece”. Să alternez bunătatea cu egoismul mi se pare că mă scutește parțial de dezamăgire. Când nu oferi totul, nici tu nu aștepți totul, dar nici celălalt și așa așteptările și dezamăgirea se mai diminuează. Aștept să mă contrazici, dacă aberez! 😉

Please, hold my soul gentle! #vizitainhd

A post shared by Adriana Şandru (@adriana.sandru) on

Anunțuri

3 gânduri despre “Bunătatea și dezamăgirea fac casă bună împreună!

  1. Da, asa este, nu te pot contrazice, stiu ce spui. Ma intreb cum putem trai fara asteptari de la cei care ne inconjoara in mediul nostru? Teoretic toti spunem, e bine sa nu-ti faci asteptari, sa iei totul asa cum vine, dar practic e imposibil. Cand vrei sa-ti construiesti viata, ai nevoie de oameni in care sa ai incredere si asta vine la pachet cu asteptarile. Sigur ca ai asteptari, pe asta se bazeaza orice relatie cu oricine. Simplu fapt ca vrei sa ai incredere in cineva este o asteptare, Nimic nu este gratuit, pe degeaba, totul are un pret. Daca ai sti cum te invata viata chestia asta! Nu poti fi pregatit nicioadata pentru momentul in care asteptarile iti pot fi inselate, intotdeauna vei suferi, Reteta cred ca este, asa cum am mai scris la unul dintre artiolele tale, sa fii stapana pe tine cat mai bine si cat mai mult cu putinta si lucrurile frumoase care vin in viata ta sa fie un „bonus” si sa le savurezi fara intrebari si asteptari. Cred ca si treaba cu una „calda” una „rece” poate sa te salveze, dar crezi ca poti sa dai una „rece” dupa una „calda”? Eu recunosc ca nu pot, dau una „calda”, iar daca rezultatul este: asteptari inselate, nu mai dau nimic… :)) Dar ce tema de dezbatere minunata! E mult de spus si e complex, asa cum ai spus si tu, la fel ca oamenii!

    • Eu sunt din ce in ce mai curioasa sa aflu cine esti tu, draga „Noname”. Imi place foarte mult cum gandesti si as vrea sa aflu ce e dicolo de un pseudonim si niste comentarii tocmai pe sufletul meu. Deci, cine esti? 😀

  2. Am gasit blogul tau si am inceput sa citesc si unde am rezonat cu ce scrii tu, am comentat, stiind ca vei intelege ceea ce doresc sa transmit. Cred ca pe undeva, in subconstientul meu, am gasit pe pagina ta un aliat in gandire pozitiva, curaj, naturalete, sinceritate, inteligenta, chestiuni care sunt pe cale sa dispara dintre noi. Te admir pentru ca la varsta ta, in lumea in care traim, reusesti sa pui public, ceea ce gandesti, faptul ca iti asumi, punandu-ti numele adevarat. Bravo! Nefiind o persoana cunoscuta, ci doar un anonim, am preferat sa folosesc un pseudonim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s